O îndrăgosteală bruscă s-a transformat într-o catastrofă bruscă. Cauza fiind alcoolul. «In vino veritas», spuneau romanii. Ceea ce înseamnă: «adevărul este în vin». Dar eu în vin mi-am găsit amărăciunea. Acum mi-a rămas decât să-mi aduc aminte de această poveste, să v-o povestesc și vouă și să tragem concluziile. Și Slavă Domnului, că am reușit să găsesc un remediu și să ies din acest cerc vicios și nociv pentru mine.
Îmi aduc aminte de penultima noastră seară. Iubita mea era lângă mine, la pieptul meu, iar eu voiam să fug. Atunci am decis că totul s-a terminat între noi. Fusese iar o noapte de beție. Ca întotdeauna, ce nu am combinat și băut: aveam un coniac scump, ceva roșu ce nu știam ce era, și un vermut ieftin. Totul s-a întâmplat când eram împreună și s-a format un așa miros neplăcut de la băutură, care trimitea acest aer în cameră și în relațiile noastre.
Ne-am întâlnit întâmplător, aproape de anul nou. Mereu credeam în minunile de anul nou și vedeam în asta ceva de bun augur. Faptul că destinul îmi punea sub brad o nuia pentru un alcoolic notoriu, nu puteam observa.
Singurătatea la acel moment devenise deja cronică. Mă refugiasem complet în muncă, și viața mea se transformase în ceva monoton – acasă-birou-acasă, și o dată pe lună când mai plecam în deplasări în alte orașe. Asta îmi aducea aminte de un ciclu infinit de încercări de rezistență, în care mie ca bărbat, dar și ca om în general, nu îmi ajungea niciun pic de afecțiune.
Relațiile precedente duraseră câțiva ani, dar s-au încheiat printr-o spărtură sau pauză. Iubirea mea o îngropasem atunci, nu îmi aduceam aminte de nimic și nu mai jeleam. Continuam să trăiesc în ritmul obișnuit, până când la o petrecere am întâlnit brunetă zâmbăreață cu picioare mari. Pe ea o chema Mirela, și era cu trei ani mai mare decât mine, ceea ce mi-a stârnit și mai mult interesul. Am început să conversăm imediat și apăruse o simpatie reciprocă. Peste câteva luni deja trăiam împreună.
La primele întâlniri nu am acordat o atenție prea mare la dependențele ei. La plimbările noastre mereu beam câte ceva prin colțurile parcului. Ea bea câte trei doze, una după alta. Eu beam împreună cu ea, la același nivel. Și asta mi se părea absolut normal, când eram la începutul relației noastre.
Când trăiam deja împreună, alcoolismul nu s-a încheiat. Zilele de beție continuau, dar în alt fel: în fiecare seară auzeam fraza: «Dragul meu, cumpără, te rog, vin. Roșu»; «Dragule, poate bem niște bere?»; «Scumpule, ia ceva din băuturile tari».
În fiecare seară, eram cu sticlele și paharele de băutură pe masă, iar dimineața era întotdeauna cel mai nasol: dureri de cap, greață, pierderi de memorie și multe altele, care deveniseră din ce în ce mai frecvente. Tabletele amare de dureri de cap, greață și «cai verzi pe pereți» nu m-au salvat de senzația de vinovăție și rușine. Pe care le potoleam prin alcool ca de obicei. Iar partenera mea, pur și simplu întreținea toată această situație și atmosferă.
Pe mine această situație începuse să mă streseze foarte mult. În capul meu se luptau două păreri total diferite – «trebuie să vorbim» și «da, lasă-te, va trece, este temporar». Am ales prima variantă. Cum am început, nu îmi aduc aminte exact, dar cred că așa:
– Mirela, hai să bem mai puțin? – am spus eu.
Apoi a urmat un mare scandal. «Niciodată în viața mea nu am fost numită alcoolică!», – țipa și dădea din picioare Mirela. Deși, nici nu am pronunțat acest cuvânt. Ea a refuzat să ajungem la un compromis, argumentând faptul că: «Sunt o persoană matură, și ca orice om adult am și eu necesitățile mele. Am dreptul să mă relaxez așa cum consider eu necesar». Sincer să fiu, trebuia să îmi adun lucrurile și să plec din acel moment. Dar mereu e mai greu să te desparți, decât să cunoști pe cineva. Am mai încercat de câteva ori să port conversații asemănătoare, dar acestea duceau la scandaluri.
– Cum se poate trăi cu tine fără alcool? Nici nu am ce discuta cu tine, – îmi zicea ea cu paharul în mână.
De parcă ea avea ce să povestească. Toate poveștile ei începeau mai mult sau mai puțin la fel: «Am cumpărat cu Ana bere…»; «Suntem la bar, bem vin…»; «Suntem pe plajă și am început să bem…».
Și eu i-am oferit ei satisfacție. Mă îmbătam, beam litri întregi de spirtoase, îmi găsisem și eu în asta o alinare după o zi grea de lucru. Fără să acord atenție asupra faptului că, aveam zile grele de muncă din cauza beției și mahmurelii.
Într-un astfel de ritm a trecut un an, care a rămas în memoria mea cu niște amintiri foarte dezgustătoare. Restul a fost șters de băuturile spirtoase.
Conștientizarea mi-a venit brusc, ca și această iubire ridicolă. Și s-a întâmplat asta într-o sâmbătă de dimineață, în jurul orei cinci, când m-am trezit din obișnuita mahmureală, care nu mă lăsa să adorm la loc. Am dormit atunci 3-4 ore, nu mai mult. Mă durea tot corpul, lumea mi se părea dezgustătoare și ostilă, iar eu eram un alcoolic nenorocit de nimic. În jurul meu era mizerie și lucruri aruncate. În aer era un miros oribil și de nesuportat de alcool. Iar lângă mine dormea o femeie beată cu machiajul de ieri, întins pe fața ei umflată, care expira un aer foarte împuțit.
În acel moment, am conștientizat lucid că trebuie să opresc acest lucru. Dar mâna mea era deja întinsă la o doză de bere, pentru că starea mea asta cerea. Mirela s-a trezit și a luat exemplul meu.
Pe seară aveam programată o întâlnire cu niște prieteni. Dar fără băutură? Până în acel moment, noi băusem deja zile întregi. Începând cu berea de dimineață și terminând cu cea de seară. Iar noaptea pe arenă venea artileria grea.
Eu i-am spus Mirelei, că vreau să încerc să mă tratez. Ca și răspuns, ea mi-a adus niște argumente standard: «nu ai văzut alcoolici»; «eu beau cu măsură»; «suntem oameni maturi și decidem singuri cum să trăim».
– Tu ești alcoolic, du-te și tratează-te. Mie nu îmi trebuie asta, – a încheiat ea.
Din fosta dragoste nu a mai rămas nicio urmă. Înăuntrul meu totul era spart în bucăți: și dorința de a iubi, și speranțele pentru viitor, și credința în minuni. Mirela m-a enervat foarte mult, și am rugat-o să părăsească apartamentul și să dispară din viața mea.
Au fost lacrimi, țipete, isterii, crize de nervi, dar eu am fost indiferent la tot acest concert. Țipetele femeii bețive sunau îngrozitor, și singurul lucru pe care îl voiam era să fiu singur, și cât mai repede cu putință. Dar fără vreun efort, am reușit să o conving pe Mirela să meargă la mama ei. Pentru totdeauna.
Am continuat să mă îmbăt în singurătate. În fiecare zi am băut în decurs de patru luni, deși mereu îmi promiteam: «astăzi este ultima oară». Atunci am înțeles că nu voi reuși de unul singur să mă tratez.
Și uitați că într-o duminică, m-a trezit mirosul de mahmureală în jurul orei patru dimineața. Dispoziția mea era așa de nasoală, încât diareea și voma nu păreau nimic pe lângă asta. Cum mi-am revenit puțin, am luat telefonul în mână și am căutat pe Google: «cum te poți lăsa de băut». După ce am citit câteva link-uri, am dat peste site-ul ALKOTOX. Acolo se discuta despre faptul că acest remediu ajută oamenii să se lase de băut într-un timp foarte scurt. Și avantajele sale constau în faptul că, este compus în totalitate din ingrediente naturale, influențează benefic asupra întregului organism și reface organele afectate de alcool.
«Ce dracu e o glumă?», mă gândeam eu, și am comandat câteva cutii din acest remediu. M-a sunat un operator, și am confirmat comanda mea.
Până când a venit coletul cu ALKOTOX , eu am continuat să mai beau. Dar după ce am primit remediul, imediat am început tratamentul. Primele câteva zile au trecut foarte greu… tendința de a bea spirtoase s-a menținut în mod bolnăvicios, dar eu m-am străduit să fac față. Deși, recunosc că de câteva ori am avut unele ieșiri.
Iar după o săptămână parcă m-a lăsat ceva. S-a dus dependența psihologică față de băutură. Nu mai eram sclavul sticlei, serile nu le mai asociam cu alcoolul, iar dimineața nu mă mai sculam cu dureri și greață. Dar, după cum era menționat și în prospectul ALKOTOX , aceasta este numai prima etapă de vindecare. În niciun caz nu trebuie oprită administrarea remediului, de aceea, am continuat să-l iau conform instrucțiunilor.
Încet din viața mea au dispărut prietenii alcoolici. Nu mai aveam de ce să fiu prieten cu ei. Mi-am îndreptat atenția către amicii cu alte interese.
De atunci a trecut un an și jumătate, și viața mea s-a schimbat în mod radical. Mi-am găsit o prietenă nouă, care este foarte bună, cu care mă uit seara filme, gătim împreună mâncarea, ne plimbăm, mergem la cinema – în general, petrecem timpul împreună super. Iar pe acel coșmar l-am lăsat în urmă… ca un vis îngrozitor.
Am împărtășit această poveste pentru că, consider, că experiența mea poate fi utilă pentru alți oameni, care au tendința de a face exces de alcool. ALKOTOX este ceea, ce m-a adus la lumină din fundul vieții și nu m-a lăsat să pier. Oameni buni, opriți-vă! Nu vă ucideți. Viața este minunată, și ca să vedeți frumusețea ei, trebuie să vă lăsați de obiceiurile voastre proaste. Uneori este necesar să scăpați chiar și de oameni nocivi din jurul vostru.
Mai jos vă las link-ul către site-ul ALKOTOX . Apropo, acum are loc acolo o promoție. Grăbiți-vă.
